M-am întors din lume
...observ că-s alt om.
Mă bucur că ești bine,
enorm răcnet de iubire.
Stelele-s iarăși mărunte;
anii sunt minute surde,
iar eu, biet poet în cuget,
orator la curți de plumb,
scriu râzând spre răsărit,
stau plângând spre seară,
căci am totul și nimic
...înving și mă doboară.
Te tot strig și nu m-auzi,
te surprind în scurt surâs
rătăcind pierdut în haos.
Acum apucă-mă de aripi
...să trăim nespuse lupte,
ridicând în slăvi sfârșitul
...zori în nopți prea scurte,
privesc tăcut necunoscutul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu