luni, 2 februarie 2015

Suflete

Probabil tu rămâi de gheață, 
eu, sunt doar poetul ăla slab, 
eu, te privesc nespus și drag 
cu fiecare-ți clipă adormită 
... oi fi nebun, dar te atrag
nespus cu dor amar de-o zi.
Îndrăznesc să-ți fur privirea
... asemeni frumuseții lunii,
te-oi răpi, în paradis, lumii.
Sunt trecători și toți prezenți
...eu sunt muritor, dar nu ca ei;
te-am răpit în taină nemuririi.
Privirea-ți tainică spre răsărit
...mă trezesc pe malul celălalt,
uit, ce vis, tu pleci, m-ai obosit... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu