Insomniile încep să lase urme,
încerc să mă trezesc din lume;
își urmează neființa umbrelor.
Somn amar, paturi de coșmar
...dorm de patru zile șapte ore.
Nu cred că sunt pentru soare,
viu un ceas pe zi și nici atât,
sorb bezna ce tocmai a trecut.
Înfășor noaptea-n fiecare stare,
ațipesc, cred că visez, univers;
discuție-n miezul fiecărui vers.
În toiul razelor văd că-i altă zi,
tu, spune-mi, cine crezi că ești... ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu