Între dorință - neființă,
lupta zilnică în neputință;
Tu știai ce-i puterea,
purtarea calmă de a rezista
în fața tuturor, tre să stai
poartă spirituală-n comuniune,
în uniune, transă inconștientă
... în prezența simțurilor,
spiritual, e puterea morților.
Procreat de om, aprins de cer,
apăsând din greu pe suflet
... tronul tău uman a ruginit,
iar eu mă degradez la infinit;
Tot ce-ți imaginezi nu există,
tot ce percepi e o iluzie cruntă,
doar ce simți inundă spiritual.
Transcezi tot spre imortal,
din ocean, spre un banal;
Te-ai înecat în tot ce faci.
Nevoința te înaltă
... totul din nimic,
paradoxul enigmatic,
intensitatea suflului
... nemurirea sufletului...
"O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor." ( Petre Țuțea )
miercuri, 31 decembrie 2014
marți, 2 decembrie 2014
Setea apusului
Cum am ajuns eu om,
cum am ajuns să fiu
... mi-am dorit să fiu;
Nivelu-n care totu-i șters,
esența gândurilor mele,
realitatea mă absoarbe.
Imagini ce-nrobesc
...privesc și nu-nțeleg.
Mă sting și vreau să plec
să mă ascund în infinit
și am să văd cum mă resimt.
Om - nimic, fără identitate,
fără moarte, fără viață-n vid.
Din răutatea mea, am lipsă Ta,
îmbrățișez trupuri fără suflet;
Însetat de viață, dar eu fără Tine
sunt mort și n-am speranță.
Eu, tâlhar de gânduri,
în lumea Ta, învăț mila,
în lumea Ta, îți cer mila.
Lucrezi prin oameni...
eu...netrebnic - îndoielnic.
Decembrie, apus târziu
... am uitat cine ești omule,
unde ești, tu, clipă - altădată ?
cum am ajuns să fiu
... mi-am dorit să fiu;
Nivelu-n care totu-i șters,
esența gândurilor mele,
realitatea mă absoarbe.
Imagini ce-nrobesc
...privesc și nu-nțeleg.
Mă sting și vreau să plec
să mă ascund în infinit
și am să văd cum mă resimt.
Om - nimic, fără identitate,
fără moarte, fără viață-n vid.
Din răutatea mea, am lipsă Ta,
îmbrățișez trupuri fără suflet;
Însetat de viață, dar eu fără Tine
sunt mort și n-am speranță.
Eu, tâlhar de gânduri,
în lumea Ta, învăț mila,
în lumea Ta, îți cer mila.
Lucrezi prin oameni...
eu...netrebnic - îndoielnic.
Decembrie, apus târziu
... am uitat cine ești omule,
unde ești, tu, clipă - altădată ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)