joi, 18 septembrie 2014

Veghind abisul

 Când ultimul cuvânt s-a scris 
 ... trăim pe final de eră în vis. 
 Ce-au făcut cu voi nenorociții, 
 final tragic, murdar de inhibiții; 
 mă numesc Bogdan cel calm 
 ... simplul om transcendental. 
 Calc în universul de cristal, 
 într-un haos sfidător - terminal, 
 doar Dumnezeu îmi vorbește 
 ... și mulți ignoră, vă Iubește. 
 Eu sunt dominat de imperfect; 
 ceața șerpilor se așează lin, 
 iar noi, fanii lor, căzuți de chin. 
 Stau singur în beția nopții, 
 și-Ți mulțumesc, inc-o zi, 
 iau inc-o șansă de pământ 
 ... mă închin, amin... tăcut. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu