Când ultimul cuvânt s-a scris
... trăim pe final de eră în vis.
Ce-au făcut cu voi nenorociții,
final tragic, murdar de inhibiții;
mă numesc Bogdan cel calm
... simplul om transcendental.
Calc în universul de cristal,
într-un haos sfidător - terminal,
doar Dumnezeu îmi vorbește
... și mulți ignoră, vă Iubește.
Eu sunt dominat de imperfect;
ceața șerpilor se așează lin,
iar noi, fanii lor, căzuți de chin.
Stau singur în beția nopții,
și-Ți mulțumesc, inc-o zi,
iau inc-o șansă de pământ
... mă închin, amin... tăcut.
